Nesimţirea şefului de clasă medie

Definiţie:
Şeful de clasă medie este acel personaj interpus între patron şi negrii care lucrează pe plantaţie. De cele mai multe ori şeful de clasă medie este mai mult un personaj formal, el neavând putere de decizie şi, atunci când solicită ceva, practică aşa numitul sport curillingus feroces adică pupatul adânc al patronului în zona rectală pentru ca acesta să se simtă bine şi să aibă o atitudine pozitivă şi aprobatoare.
Munca şefului de clasă medie este mai importantă decât suma muncii pălmaşilor şi pentru realizarea ei se consumă multe resurse, dar produsul final este prezentat ca fiind de nepreţuită valoare, de pionierat şi un model pentru toţi şefii de clasă medie ai celorlalte compartimente.
Şeful de clasă medie are dreptate întotdeanuna în faţa sclavilor care îi fac munca şi, dacă se întâmplă să spună prostii la o întâlnire cu patronii, toată lumea prezentă va aproba inepţiile debitate din simplul motiv că s-ar putea ca fiecare să fie în situaţie de a vorbi aiurea în faţa patronului şi în acele momente va avea nevoie de ajutor, adică patronul trebuie fraierit că soluţiile prezentate sunt optime.
Orice lucru bun, frumos, valoros, realizat de către sclavii din subordinea sa va fi asumat de şeful de clasă medie deoarece ideea i-a fost transmisă sclavului în cauză - nu contează numele - prin metode convenţionale sau paranormale. Şeful de clasă medie nu va întârzia să se bată cu pumnii în piept că a fost ideea lui şi că meritul îi aparţine.
Orice treabă făcută prost, chiar cu viza directă a şefului de clasă medie, incriminează exclusiv pe sclav pentru că nu a ascultat cu atenţie sugestiile şi directivele trasate.
Când e vorba de asumat răspunderea, şeful de clasă medie dă din colţ în colţ arătând vinovaţi pe alţii decât cei din ograda sa sau decât pe adevăraţii răspunzători.
Ori de câte ori are ocazia, şeful de clasă medie va "călări" sclavii să-i facă treaba, el mulţumindu-se să asigure consultaţii prin telefon, ca un adevărat specialist ce este.
Statutul de şef de clasă medie este vânat în continuu de către şefuleţi care încearcă şi de cele mai multe ori reuşesc să copieze comportamentul lui.

Cum identificăm un şef de clasă medie ?
1. Şeful de clasă medie este un personaj care nu face mai nimic şi pune pe alţii să-i facă treaba
2. Dacă iese bine e meritul lui, dacă iese rău e vina angajatului care a executat lucrarea
3. Habar n-are despre domeniul în care lucrează, făcând totul după ureche şi nu-şi cunoaşte angajaţii şi problemele lor reale
4. De câte ori va avea ocazia, va evidenţia că el e cel mai tare, că ştie tot şi că deciziile lui sunt cele mai bune
5. Ca hobby-uri: curillingus feroces
6. Spune peste tot că el munceşte cel mai mult şi cel mai eficient
7. Face avansuri sexuale angajatelor
8. Se lasă prostit ce cele mai urâte şi mai proaste angajate şi va ajunge să le prezinte în faţa patronilor ca fiind cele mai frumoase şi cel mai bine pregătite profesional
9. Aprobă cele mai aberante cereri acestor angajate care roiesc în jurul lui
9. Lipseşte mult de la serviciu şi inventează tot felul de scuze aparent justificate
10. Când i se reproşează ceva, dă vina pe subalterni
11. Când i se spune că e prost, se enervează, face urât şi începe să ţipe
12. De cele mai multe ori este grăsuţ, pitic, cu mânuţe şi picioruşe slab dezvoltate, pe care le mişcă atunci când se agită conform punctului 11, are burtă nesimţită de trai bun, căsuţe de vacanţă în locuri exotice din ţară, şi e posibil să fie căutat de DNA.
13. Face fel de fel de compromisuri pentru a-şi păstra scaunul mare şi confortabil
14. Bagă strâmbe despre oricine în faţa patronului în speranţa că va câştiga teren preţios
15. Are salariu hiperbolizat în comparaţie cu sclavii pe care îi conduce şi nejustificat faţă de munca pe care o depune
16. La deplasări în afara instituţiei susţine că diurna infimă pe care o primesc angajaţii este mai mult decât suficientă, deşi toată lumea ştie că de banii aia sclavii nu-şi pot cumpăra decât apă plată şi hârtie igienică
17. Semnează pe toate lucrările sclavilor şi la evaluare acţionează conform punctului 2
18. Profită de poziţia pe care o are în instituţie pentru a face şpăgi folosindu-se de instrumentele şi de uneltele instituţiei
19. Îşi plantează sifonari printre membrii colectivului pentru a afla ce se vorbeşte despre el pe la colţuri şi pe coridoare. Aceşti sifonari profită la rândul lor de poziţia de lingăi şi obţin anumite favoruri: program de lucru preferenţial, propuneri la mărirea de salariu, blândeţe în analiza, deşi diletantă, totuşi destul de "agitată" a produsului muncii. În aceste situaţii de dare de seamă, şeful de clasă medie ţipă şi urlă ca să se impună pentru a masca proasta pregătire în domeniu

Nesimţire de vară

Atmosferă de vară... În această vară.

În sectorul 3 primarul a facut toata vara parcări. Şi trotuare în faţa blocurilor. Capitală europeană ! Trotuare populate, odată cu lăsarea serii, de către locatarii blocurilor, scoşi din casa de căldura insuportabilă pe care o reflectă zidurile blocurilor în stil muncitoresc. Poezie... Până la un punct. Până când începi să realizezi ca nu poti circula pe trotuar că e prea îngust, că băncile "muşcă" din spaţiul pe care tu ar trebui să calci şi că acolo unde ar trebui să pui pasul găseşti un covor gros de coji de seminţe. Dacă te încumeţi să treci pe lângă grupurile de oameni mai tineri sau mai în vârstă e posibil să ţi se lipească de haine sau să-ţi cadă în păr vreo coajă de sămânţă sau chiar să fii scuipat peste faţă de vreun manelist ignorant care nu are ochi la spate să te vadă (firesc !!!) sau care este pur şi simplu insensibil la ideea că trăieşte într-o comunitate care nu împărtăşeşte aceleaşi gusturi superficiale şi obiceiuri tâmpite. Se strigă, se urlă, se bagă şi se scoate. Din loc în loc câte o maşină, de la o veritabilă "pocnitoare" de Dacie până la cele mai mişto, "bemveuri" şi "merţane", cu uşile deschise şi amplificarea audio la maxim răspândeşte cultura versurilor agramate. Ma gândeam că producătorii vest-europeni de autoturisme ar trebui să pună un "safety device" la instalaţia de sonorizare care pur şi simplu să se blocheze atunci când trebuie să amplifice astfel de chestii :) Sau să reacţioneze: să-i pună mâna în gât! :) În fine, ajung la Non-stopul meu. Un magazin jăgos de cartier în care, acum că s-a mai răcorit afară, patronul am impresia că opreşte periodic vitrina frigorifică în care stau mezelurile. Înăuntru, coadă. Alături de vânzătoare (care într-o seară încerca să mă convingă să cumpăr o pâine cu ambalajul deschis - m-am întrebat atunci dacă se poate pune problema existenţei şobolanilor în depozit, mai ales că în alimentara vecină am reperat peste noapte o pisică imensă care se holba prin geamul vitrinei) tot apare o tipă care nu ştiu ce rol are. Lume multă, căldură mare. "Ajutor de vânzătoare" stă şi se uită. "Uite şi proasta asta, vede că e lume la coadă şi ea stă şi se uită la mine", comentează un tip în spatele meu. După vreo zece minute îmi vine şi mie rândul să cumpăr. Între timp mi-a pierit pofta de mezelurile puţin scâlciate şi de măslinele în care nesimţita de "ajutor de vânzătoare" băgase mânuţa tandru să extragă un exemplar pentru furajarea proprie. La fel făcuse şi cu brânza din care tăiase o bucăţică, probabil de poftă. Îmi cumpăr apa plată şi pliculeţele de cafea pentru dimineaţă şi plec scârbit spre casă. De parcă nu era suficient câte văzusem pe drum, în scara blocului, în faţa uşii mă întâmpină mirosul pestilenţial care emană din camera ghenei de gunoi. Cred că femeia de serviciu de pe scară nu prea ştie ce înseamnă spălatul cu soluţie dezinfectantă. Sau poate ca mirosul rămâne de la gunoiul care de sâmbătă seara până luni dimineată urcă încet, încet spre etajele superioare. Asta pentru că nimeni nu schimbă tomberonul colector de la parter ("nimeni" ăsta e femeia de serviciu, că d'aia dau bani pentru salariul ei atunci când plătesc întreţinerea). Da', în fine, bine că am ajuns acasă că mâine o iau de la capăt. Tot în ţara asta minunată, cu oamenii şi obiceiurile lor nesimţite !