Brazii în ghiveci, greu de găsit

      Ieri am ieșit să cumpăr brad. Mi-am pus în gând să iau unul în ghiveci ca să îl pot planta la primăvară. Undeva... într-un loc unde nu există parc sau zone verzi. În Cartierul de Vest din Popești Leordeni, spre exemplu.

foto: nesimtit.blogspot.ro

      Am căutat în mai multe locații: la Selgros, în Dedeman, în Hornbach. Chiar și în Practiker. Aglomerație, balamuc, cozi, mișcări haotice. Parcă tot Bucureștiul ieșise să cumpere brad de Crăciun. Eu am găsit în parcarea de la Kaufland, pe Mihai Bravu. La ghiveci erau doar vreo 5-6. Care mai decare mai ciufulit și la prețuri pornind de la 99 de lei. Eram pregătit să fac anumite compromisuri dar nu pe cele în care ghiveciul să fie mai mare sau egal cu bradul. Așa că am cumpărat unul normal.

Dacă tot se dorește încurajarea comportamentului ecologist ar trebui ca ideea să fie și susținută. Nu știu dacă există o astfel de reglementare, dar, dacă nu există, ar trebui să fie: un procent din brazii puși la vânzare să fie plantabili. Să zicem 20%. Ca să nu mai vorbim vorbe despre comportamentul corect față de natură. Și în felul asta am scăpa și de un procent din uscăturile care se adună la tomberoanele de gunoi după data de 7 ianuarie.

Captain Planet și gunoiul din România

Cu siguranță cei care aveți acum 30 - 40 de ani vă mai aduceți aminte de serialul de desene animate "Captain Planet" ("Captain Planet and the Planeteers"). Nu știu la câți dintre voi a prins mesajul ecologist... La mine da! Chiar îmi doresc să reciclez. Poate și pentru că sunt puțin zgârcit și vreau să-mi recuperez o parte din cheltuieli.

Se tot vorbește în ultima vreme despre reducerea cantităților de gunoai menajer. Adică acel tip de gunoai pe care îl aruncăm cu toții în pubela de la bloc. Sau de acasă. Adică acel gunoai nesortat pentru reciclare: sticle, borcane, ambalaje tetrapack, peturi. Chiar ministrul mediului (din guvernul trecut) vorbea despre alinierea României la standardele europene. Și cum își propune statul să facă asta?! Prin mărirea taxei pe tonă. "Taxa ar trebui să fie destul de mare pentru a nu mai fi tentați să adunăm gunoi." spunea pe 13 iunie 2015 Grațiela Gavrilescu. Potrivit hotnews.ro ministra a mai anunțat că taxa (de 80 de lei pe tonă) ar urma să intre în vigoare la 1 ianuarie 2016 și se va dubla până la finele anului.

Vă dați seama de enormitățile debitate? Păi... nu ar trebui înainte să te apuci să pui taxa pe gunoi să creezi condiții de colectare selectivă? Ieșiti afară să duceți gunoiul și spuneți-mi ce condiții aveți pentru a arunca peturile la plastice, borcanele la sticle și ambalajele de hârtie la cartoane. Se poate face asta pentru blocurile cu tobogan? Haideți să o luăm altfel: pentru blocurile nou construite (cei care locuiți în astfel de blocuri) a conceput cineva sistemul? Uite eu, spre exemplu, cumpăr apă minerală și plată ambalată la peturi. Destul de multă pentru că în zona în care locuiesc apa de la robinet e bună numai pentru spalat vase, rufe și persoane. La finalul săptămânii se adună ceva recipiente goale. Mi-aș dori să le pot depozita într-un loc din care să știu că cineva le introduce în circuitul de reciclare. Nu există așa ceva!!! Borcanele goale, la fel! Ambalaje, hârtii, pliante: de asemenea! Singurele locuri de reciclare sunt cele de la Mega Image (pentru baterii), cele de la intrarea în supermarketuri (mai ales pentru deșeuri periculoase cum sunt tuburile de neon sau becurile neon), centrele de colectare materiale feroase și neferoase (alte afaceri!) și magazinele de electrocasnice (unde, atunci când cumperi ceva, predai vechiul aparat și primești o reducere). Dar pentru deșeurile de zi cu zi sistemul este greoi și scopuri de genul celor propuse de ministră sunt utopii! Mai sunt Rematurile, dar sunt foarte bine ascunse că nu am văzut niciunul în drumul meu. A... mai sunt cele de la Auchan: roboței care colectează peturi. Și îți dau și bani sub formă de voucher, dar valabil numai pentru ziua respectivă. Oricum, nu văd pe multă lume că s-ar înghesui să care cu mașina o dată pe lună peturile la acest roboțel de reciclat.

Deci, despre ce vorbim?

Pe baza unui studiu Eurostat din 2012, site-ul ecoteca.ro ilustrează problema prin cifre. România producea la acea dată 365 de kg deșeuri municipale, pe an, pe locuitor. Dintre aceste deșeuri se depozitează "în sau pe pământ" 290 de kg (media europeană=186 de kg), sunt incinerate 0 (ZERO kg, media europeană 108 kg) și se reciclează - ATENȚIE !!! - numai 4 kg (media europeană - 193 kg). Dacă vreți să vă jucați cu cifrele, găsiți un raport Eurostat recent aici:
http://ec.europa.eu/eurostat/statistics-explained/index.php/Waste_statistics/ro

În aceste condiții pare și mai elocvent faptul că stimularea colectării selective prin creșterea taxei pe tona de gunoi menajer este o utopie propagandistică.

Și... vreți să vă mai spun ceva ?! În condițiile actuale este foarte dificil ca, într-un cartier în care 3 blocuri reciclează și 20 nu să aplici în mod diferențiat taxa de salubritate. Mașinile coletoare de gunoi menajer ar trebui să aibă posibilitatea de a cântări ceea ce ridică. Vă dați seama de implicații.

Colectarea asta selectivă nu trebuie să fie o povară, făcută sub amenințarea că vor crește taxele (acolo unde taxa de salubritate este zero în mod sigur se regăsește în altceva). Procesul trebuie să fie comod pentru omul de rând care iese în șalpi la tomberon să arunce gunoiul și nu are chef să meargă 6 străzi până la cel mai apropiat punct de colectare selectivă. Ca să nu mai zic de cum ar putea să stimuleze statul acest proces acordând subvenții. Vă mai amintiți de colectarea de sticle și borcane? Sau de cea de maculatură? Nu era neapărat un obicei rău. Un obicei bun era și prezentarea la magazin a sticlelor la schimb pentru băuturi. S-a renunțat și la asta...

Totuși din gunoi se fac bani frumoși. Dar asta este un alt subiect. Ca să vorbim despre el trebuie să ajungem la un alt grad de nesimțire. :)

Nesimţire de vară

Atmosferă de vară... În această vară.

În sectorul 3 primarul a facut toata vara parcări. Şi trotuare în faţa blocurilor. Capitală europeană ! Trotuare populate, odată cu lăsarea serii, de către locatarii blocurilor, scoşi din casa de căldura insuportabilă pe care o reflectă zidurile blocurilor în stil muncitoresc. Poezie... Până la un punct. Până când începi să realizezi ca nu poti circula pe trotuar că e prea îngust, că băncile "muşcă" din spaţiul pe care tu ar trebui să calci şi că acolo unde ar trebui să pui pasul găseşti un covor gros de coji de seminţe. Dacă te încumeţi să treci pe lângă grupurile de oameni mai tineri sau mai în vârstă e posibil să ţi se lipească de haine sau să-ţi cadă în păr vreo coajă de sămânţă sau chiar să fii scuipat peste faţă de vreun manelist ignorant care nu are ochi la spate să te vadă (firesc !!!) sau care este pur şi simplu insensibil la ideea că trăieşte într-o comunitate care nu împărtăşeşte aceleaşi gusturi superficiale şi obiceiuri tâmpite. Se strigă, se urlă, se bagă şi se scoate. Din loc în loc câte o maşină, de la o veritabilă "pocnitoare" de Dacie până la cele mai mişto, "bemveuri" şi "merţane", cu uşile deschise şi amplificarea audio la maxim răspândeşte cultura versurilor agramate. Ma gândeam că producătorii vest-europeni de autoturisme ar trebui să pună un "safety device" la instalaţia de sonorizare care pur şi simplu să se blocheze atunci când trebuie să amplifice astfel de chestii :) Sau să reacţioneze: să-i pună mâna în gât! :) În fine, ajung la Non-stopul meu. Un magazin jăgos de cartier în care, acum că s-a mai răcorit afară, patronul am impresia că opreşte periodic vitrina frigorifică în care stau mezelurile. Înăuntru, coadă. Alături de vânzătoare (care într-o seară încerca să mă convingă să cumpăr o pâine cu ambalajul deschis - m-am întrebat atunci dacă se poate pune problema existenţei şobolanilor în depozit, mai ales că în alimentara vecină am reperat peste noapte o pisică imensă care se holba prin geamul vitrinei) tot apare o tipă care nu ştiu ce rol are. Lume multă, căldură mare. "Ajutor de vânzătoare" stă şi se uită. "Uite şi proasta asta, vede că e lume la coadă şi ea stă şi se uită la mine", comentează un tip în spatele meu. După vreo zece minute îmi vine şi mie rândul să cumpăr. Între timp mi-a pierit pofta de mezelurile puţin scâlciate şi de măslinele în care nesimţita de "ajutor de vânzătoare" băgase mânuţa tandru să extragă un exemplar pentru furajarea proprie. La fel făcuse şi cu brânza din care tăiase o bucăţică, probabil de poftă. Îmi cumpăr apa plată şi pliculeţele de cafea pentru dimineaţă şi plec scârbit spre casă. De parcă nu era suficient câte văzusem pe drum, în scara blocului, în faţa uşii mă întâmpină mirosul pestilenţial care emană din camera ghenei de gunoi. Cred că femeia de serviciu de pe scară nu prea ştie ce înseamnă spălatul cu soluţie dezinfectantă. Sau poate ca mirosul rămâne de la gunoiul care de sâmbătă seara până luni dimineată urcă încet, încet spre etajele superioare. Asta pentru că nimeni nu schimbă tomberonul colector de la parter ("nimeni" ăsta e femeia de serviciu, că d'aia dau bani pentru salariul ei atunci când plătesc întreţinerea). Da', în fine, bine că am ajuns acasă că mâine o iau de la capăt. Tot în ţara asta minunată, cu oamenii şi obiceiurile lor nesimţite !