Tânăr bruscat de controlori în București | Sechestrare de persoană? VIDEO

sursa foto: printscreen din video embedat

      Un tânăr din București a fost bruscat de patru controlori pentru că nu avea bilet și a refuzat să se legitimeze. O secvență întâlnită destul de des în viața bucureșteană. Numai că nu apar filmulețe în fiecare zi. Or mai fi fost cazuri dar nu avea nimeni interesul să le mediatizeze. 

      Era o vreme când RATB-ul făcea abonamente moca celor din presă și nu prea cadra să faci scandal. Un fel de legitimații roșii, plastifiate, cu valabilitate de șase luni sau un an. Când te vedeau controlorii de rând te salutau cu "Să trăiți!".

      Dacă toată lumea este de acord că nu au voie controlorii să te bruscheze sau să te rețină sau să te forțeze să rămâi în autobuz sau să te oblige să cobori din autobuz, atunci nu e SECHESTRARE DE PERSOANĂ? Uitați-vă la filmuleț cum trag de "victimă"!

       Am avut și eu întâlniri cu controlorii. Cred că foarte mulți dintre voi au avut cel puțin o întâlnire cu periculoasele organe de control. Îmi uitasem abomanentul acasă și aveam de mers din Drumul Taberei până la Obor, contracronometru. I-am văzut, m-am urcat în autobuz, m-au prins, le-am spus că am abonament dar am uitat portofelul cu acte cu tot acasă (ceea ce era totalmente adevărat: aveam portofelul în cealaltă geacă). Nu s-au lăsat convinși și am coborât împreună la prima stație (nu voiam circ). Jos tot îmi băteau apropo-uri că "nici tu nu ai timp, nici noi nu avem timp" (chiar nu înțelegeam ce intenții au). La un moment dat m-am săturat să ne tot învârtim în jurul cozii și le-am zis: "Uite care e treaba: nu am actele la mine. Nu puteți înțelege? Am abonament valabil. Trebuie să mergem la secție să mă identifice. Cum facem: sunați voi pe cineva sau sun eu?". Au scăldat-o și mi-au recomandat "Mergi pe jos!". Ei s-au urcat în primul troleu, eu în următorul. I-am reîntâlnit pe traseu, dar m-au ignorat. De ce nu le-am dat datele? Pentru că nu voiam să alerg pe la sediul RATB cu copia abonamentului pentru anularea amenzii. Mai trecusem prin așa ceva.

      Am un prieten care la rândul lui are un prieten care era prieten cu un controlor. Povestea este de prin 2006. Zice: "Când le ceri să se legitimeze să le ceri și delegația pe traseul respectiv! Mulți, mai ales cei de weekend, ies la pescuit!". No comment. Nu am investigat.

       Eu nu mai merg cu RATB-ul. E un serviciu așa de anacronic... În loc să evolueze, involuează. Să mă explic. Aveam de mers din Apărătorii Patriei până pe 1 Decembrie, la stația 1 Decembrie. Acum ceva vreme această călătorie se făcea din schimbarea a două linii (311 sau 101 + 102). Aveam de așteptat de două ori: o dată la plecare și o dată la schimbarea autobuzului. Pe timp de zi călătoria dura maximum 30 de minute. Seara cel mai puțin, cu legărui perfecte, am făcut puțin sub 20 de minute. La un moment dat linia 102 a fost spartă în două trasee: 102 și 202. Deci, trebuia să schimb de două ori. Acum aveam de așteptat de trei ori. În plus, au mărit și intervalul la care se succed cursele de după ora 22. Asta înseamnă și autobuze supraaglomerate, de multe ori pline cu kokalari și țațe care nu găseau alt loc să se informeze cine pe cine f##e la serviciu decât în 102. Si uite așa am ajuns să plec din Apărători la 22:15 și să fiu acasă la ora 23:30. Cu abonament în regulă. Și cu nervii la pământ. Stăteam în stații în total cam 30 de minute. Pe banii mei. Iarna era o plăcere!

      La un moment dat au apărut și autobuzele SE RETRAGE, aubotuze care făceau ultima stație unde dorea șoferul. De cele mai multe ori la Matei Ambrozie. Ca să schimb cu 311/101 trebuia să merg o stație pe jos. O dată mi s-a întâmplat să mă urc într-un 102 și la Matei Ambrozie a devenit SE RETRAGE. Era o seară cu meciuri de fotbal și probabil că șoferul se grăbea.

      Foarte mulți călători își doreau ca SE RETRAGE să opreasă la intersectia dintre Bulevardul Camil Ressu și Bulevardul Nicolae Grigorescu. Adică o stație mai sus. Unii mai făceau ultima stație acolo. Da' numai "la latitudinea lui". Alții nu și nu. Călătorii (mai ales că era pe banii lor) forțau mâna și rămâneau în autobuz. Și șoferul nu avea încotro și făcea stație. Până într-o seară când au dat peste unul supărat care nu a mai oprit și și-a dus călătorii la autobaza Titan. S-a sunat la Poliție sub pretextul sechestrării de persoane (asta discutau doi cetățeni a doua zi după incident. Unul dintre ei vorbea despre fiul său care fusese în acel autobuz). Și de atunci la statuie la Sălăjan există o stație temporară OPRIRE.

      O să spuneți, poate, în apărarea controlorilor care încearcă să stârpească frauda, că din cauza celor care merg fără bilet nu merg lucrurile bine cu RATB. Că de aia nu au bani de piese de schimb și de autobuze noi etc., etc. Faceți, nene, ca pe liniile expres: urcarea numai prin față, după validarea cardului! În felul ăsta mai civilizați și mulțimile care se înghesuie spre ușile autobuzului să urce 20 dintr-o dată, eventual înainte să coboare toți cei care vor să coboare. Ce-i drept, după ce au așteptat zeci de minute autobuzul.
 
      Așa că mi-am luat licență de condus autovehicule și mi-am cumpărat autoturism. Plateam cu 50 de lei mai mult dar făceam traseul în 15 minute. O sumă infimă pentru un câștig atât de mare. Da, contribui la poluarea orașului... Nu e prea frumos. Dar condițiile pe care le oferă RATB scot din calcul orice sacrificiu pe tema asta!




Poți găsi video direct pe youtube AICI

Pericolul de pe acoperiș

      Parcările în Cartierul de Vest din Popești Leordeni au fost concepute la baza construcțiilor. Unele dintre ele sunt chiar sub balcoane sau sub streașina blocului/casei. În mod normal, conștient fiind că sub fereastra sau sub balconul tău este parcat un autoturism, nu pui obiecte pe balustradă sau pe glaf. Iarna vine însă cu alte probleme.

      Zăpada căzută din abundență acum câteva zile a înghețat pe acoperișuri. Din cauza temperaturilor scăzute nu are timp să se topească și să se scurgă prin jgeaburi și burlane, cu care sunt dotate mai toate constructiile. Se topește un strat superficial sub acțiunea razelor solare sau din cauza temperaturii din pod (pierderile termice de la ultimul etaj) și se scurge înghețând peste marginea jegeabului. Se formează țurțuri din ce în ce mai mari.

      Atâta vreme cât temperaturile se vor menține scăzute (s-a anunțat până pe 26 ianuarie) țurțurii tot cresc dar șansele să se desprindă sunt mici. Doar dacă nu cumva greutatea lor devine prea mare. În prima zi în care vom avea valori de zero grade sau pozitive vor fi mari probleme.

     Deși puteți da în judecată asociația de proprietari sau proprietarul imobilului în cazul în care zăpada sau țurțurii căzuți vă avariază autovehicolul, ar fi preferabil să evitați problemele "pe cale naturală". Aveți grijă unde parcați! Și amintiți-vă că spatele unei mașini este mai ieftin de reparat decât fața!

      Dacă ajungeți totuși în situația nefericită de a avea autoturismul avariat, chemați pe loc poliția pentru a face constatarea. Faceți fotografii și, dacă este posibil, nu îndepărtați zăpada sau gheața de pe zona avariată.

Urgență doar la semafor

       Dacă sunteți șoferi ați pățit cel puțin o dată ceea ce urmează să vă povestesc.

       Știm cu toții,  atât cei care avem permis auto cât și cei care sunt pietoni, că atunci când auzim semnalele sonore speciale e URGENȚĂ. Deși lumina călătorește mai repede decât sunetul, ceea ce percepem atunci când o mașină specială se apropie de noi în trafic este, de cele mai multe ori în zonele urbane, sunetul. Pentru că nu poți avea linie directă cu girofarurile ca să le poți vedea lumina și nici reflexiile nu te ajung la tine. Aceste două elemente, acustic și luminos, trebuie să fie cumulate ca să se aplice regimul prioritar al autoturismelor serviciilor speciale: pompieri, poliție, salvare (SRI, Jandarmerie, IML, Poliția Militară și altele). S-o fi schimbat regulamentul?! Nu știu... Oricum e de rău și trebuie să le faci loc. La girofar roșu trebuie să oprești pe partea dreaptă a drumului, la semnal albastru trebuie să faci loc și poti circula cât mai aproape de marginea drumului (mă rog, variabil că am trăit situații când se putea crea culoar ambulanței pe partea dreaptă și atunci toată lumea s-a înghesuit pe centru). Dacă ai avut persoane dragi în situații de urgență nu poți să nu reacționezi. Pleci din capătul coloanei de la semafor și intri în intersecție și pe roșu (cu grijă, evident) ca să faci loc ambulanței. Dacă ești OM faci asta din convingere. Un lucru nu pot să îl înțeleg: de multe ori (deci nu e o întâmplare, repetabilitatea dovedind că este o practică) ambulanța ajunge la semafor unde e coloană și, după ce merse ea în liniște cât merse, brusc începe să urle. Adică urgența este numai la semafor?! Dacă ai pacient în stare critică nu trebuie să te asiguri că ai cale liberă, mai ales atunci când mergi cu 100 km la oră în oraș? Nu zic de traficul auto, da' găsești un pieton mai surd și... Și faza și mai tare e că după ce trece de intersecție gata urgența și se face liniște. Pe bune?! Poate nu vor să sperie pacientul dinăuntru? Dar, dacă e urgență, mai contează? Sau poate se grăbește ambulanțierul să ia o șaorma?

      Asociat cu această practică este și folosirea sirenei pe modul "șoaptă". Adică o auzi la cel mult 50  de metri. De multe ori te induce în eroare că tu crezi că este la depărtare și te trezești cu ambulanța la oglindă. Periculos! Am văzut câteva situații la tv în care ambulanța a fost lovită în trafic cu semnalele acustice și luminoase puse în funcțiune. Mă întreb: o fi fost cam cum am descris eu?!

Șorici din porc occidental

    Ești român, plecat într-o țară din Vest și vrei să mănînci șorici proaspăt de Crăciun? Adică vrei să tai un porc în curtea casei, așa cum se practică în România? Mare atenție la reglementările locale!

    Un român stabilit în Irlanda ne relata anul trecut peripețiile legate de acest ritual tradițional, pe care
se pare că străinii îl înțeleg prea puțin. "Am cumpărat porcul și l-am transportat cu chiu cu vai într-o Alfa Romeo break. Nu am putut să îl anesteziem și din când în când porcu' mai scotea capul printre scaune să vadă în față. L-am pregătit de sacrificiu în curtea din spate, împreună cu doi prieteni."

    Se pare că nici animalele nu par să rezoneze cu momentul. Dacă în România porcul se dă bătut relativ repede, porcul irlandez, probabil din cauza temperaturilor scăzute, s-a dovedit un adevărat monstru. "Ne-am luptat cu el jumătate de zi. I-am turnat și o sticlă de whisky pe gât. Nici măcar nu a dat semne de beție. Și guița la noi cu niște ochi mari, roșii și scoși din orbite... Au venit vecinii la ușă. Eu îi linișteam că în timp ce amicii mei încercau să îl sacrifice. Pe de o parte mi-era teamă că ar putea chema poliția, pe de altă parte situația mă obosise peste măsură. Voaim să se termine oricum. Dacă venea poliția nu știu ce aș fi putut să le spun. Ne încadrau la violență față de animale. Într-un final l-am dovedit."

În aceeași situație pare să fi fost și o familie de români din Chicago, SUA. Potrivit crimetime.ro, în 2009, de Ignat, românii sacrificau porcul în curtea proprie. Țipetele animalului au alertat vecinii care au chemat trupele SWAT. Trupele de intervenție au găsit o baie de sânge în locație (arzător pentru pârlit, ligheane pentru colectarea sângelui, cuțite, topoare) și i-au săltat pe cei trei "suspecți." Românii au scăpat doar cu integrarea într-un program de monitorizare timp de doi ani, grație unui prieten avocat care a invocat o lege care acordă dreptul la libertate culturală în privința ritualurilor tradiționale.

 Nu putem să nu ne întrebăm cvasiretoric: oare cum o fi să gazezi, să electrocutezi sau să împuști porcul de Ignat?